Ultimul vlog din 2015

La expoziția de reptile din muzeul Antipa, o cafeluță, o brioșă, alte prostii.

Glorie eternă 2016!

Cum adică DEFECȚIUNE TEHNICĂ?

Nu uitați să lăsați promisiunile voastre de anul nou în rubrica de comentarii

Trailer Poveste de dragoste: https://youtu.be/JFJg9-03Y78

Melodie:

Jim Yosef - Eclipse [NCS Release] 

https://youtu.be/1WP_YLn1D1c

NoCopyrightSounds, music without limitations.

'Eclipse' by Jim Yosef is out now on our new compilation album NCS: The Best of 2015.

Jim Yosef

• https://soundcloud.com/jim-yosef

• https://www.facebook.com/jimyosefmusic

• https://www.youtube.com/user/Jimboows

E-MAIL: zaiafet.broadcasting@gmail.com

CANAL PRINCIPAL: http://www.youtube.com/zaiafet

BLOG: http://www.zaiafet.blogspot.ro

FACEBOOK: https://www.facebook.com/zaiafet

Cum să vorbești în fața CAMEREI

În care ajungem acasă, ridicăm (în sfârșit) mașina din service și dăm o fugă până la finuți.

Tehnici avansate de BĂUT

În care vă arăt câteva tehnici avansate de băut și apoi o ședință foto cu vărul meu.

Mama răspunde la întrebările voastre

Ajungem la Ploiești, mama răspunde la întrebările voastre, băgăm în noi șase feluri de prăjituri, regrete, plâns în pernă.

Cel mai MARE turn din România

Am luat-o la pas până în dreptul celui mai mare turn de la noi din țară și al 3-lea din Europa. 

Nu vă recomand să o faceți.

A fost EXTRAORDINAR!

Prima întâlnire cu abonații a ieșit mult mai bine decât mă așteptam. Chiar dacă prima oră de discuții a mers cam poticnit, după ce ne-am cunoscut mai bine lucrurile au devenit cu adevarat distractive.

Vă mulțumesc tuturor celor care ați putut veni astăzi, sper să ne vedem și în 2016 la fel de voioși.

Ultimii DINOZAURI din TRANSILVANIA

Ne vedem mâine în Baia Mare, la ora 15:00 :D

O lipsă TOTALĂ de fantezie (în Baia Mare)

12 ore pe tren, ajungem în Baia Mare, o lipsă totală de fantezie, o babă pe bicicletă, muzeul de istorie Baia Mare și cafea.

Monosprânceana

Despre omul cu o singură sprânceană și bancul cu Superman

Muzica:
Tobu is back on NCS with 'Hope'. The House music has been coming thick and fast lately and you guys seem to be liking it a lot!

Free Download @ http://click.dj/nocopyrightsounds/tob...
• NCS Spotify: http://bit.ly/SpotifyNCS

Buy on Bandcamp for 0.99$:
http://7obu.bandcamp.com/track/hope

If you like us, follow us!
http://youtube.com/NoCopyrightSounds
http://facebook.com/NoCopyrightSo...
http://twitter.com/NCSounds
http://soundcloud.com/nocopyrightsounds
http://google.com/+nocopyrightsounds

Follow Tobu:
http://www.7obu.com
http://www.soundcloud.com/7obu
http://www.facebook.com/tobuofficial
http://www.twitter.com/tobuofficial
http://www.youtube.com/tobuofficial

5 lucruri NEȘTIUTE despre CRĂCIUN

Fraților, în punctul ăsta al anului putem spune cu siguranță că soarta tuturor porcilor din România este pecetluită. Pe lângă masacrul de proporții care are loc chiar în timp ce vedeți clipul ăsta, pe lângă tonele de cîrnați, cantitățile masive de cadouri cumpărate acum și mai ales gaura enormă din bugetul fiecăriua, Crăciunul are și alte taine pe care ar trebui să le povestim. Când altcândva dacă nu acum, unde altundeva dacă nu aici. Spoiler: nu există Moș Crăciun. Așa că uite cele mai interesante 5 lucruri despre Crăciun:

5. Data

În vremurile de început ale biserici, Crăciunul nu era considerat cine știe ce sărbătoare. Primele dovezi istorice ale încercărilor bisericii de a stabili data nașterii Mântuitorului apar în anul 200, când teologii din Alexandria au căzut de acord că Hristos s-a născut pe 20 mai. În anii 380, biserica romană a încercat să unească mai multe regiune ale imperiului folosind data de 25 decembrie pe post de sărbătoare universală și, până la urmă, a funcționat. 

La fel ca și în alte dăți, se poate observa influența sărbătorilor păgâne din Roma. 25 decembrie era data festivalului păgân care celebra nașterea soarelui. Ulterior Sfântul Ciprian a spus: ‘O, ce minunat s-a jucat providența de a făcut ca soarele să se nască în aceeași zi cu Hristos’

4. Scena nativității

Cu toții am auzit de faimosul Sfânt Francisc, cel care putea controla animalele, care a încercat să creștinească musulmanii oferindu-se pentru a fi aruncat în foc. Și cu toții am văzut scenele nativității măcar din filme sau din bisericile catolice. E vorba de setul ăla de figurine care reprezintă nașterea lui Hristos. Ei bine, majoritatea oamenilor nu știu că Sfântul Francisc a inventat scena nativității în secolul 13.

3. Cadourile

Cadourile de Crăciun, băuturile specifice și multe alte tradiții nu sunt obiceiuri moderne ale societății capitaliste în care trăim, chiar dacă societatea capitalistă profită la maxim de ele. Le-am căpătat tot de la romani care își făceau cadouri cu ocazia revelionului (Strenae, după Strenia, zeița cadourilor de revelion - ce altceva). Inițial biserica a încercat să se opună obiceiurilor romane, dar în final a trebuit să cedeza în fața dorințelor oamenilor.

2. Pomul de Crăciun7

Majoritatea oamenilor știu că Martin Luther, faimosul protestant rebel, ar fi cel care a dat lumii pomul de Crăciun (sau cel puțin o variație asemănătoare adică lumânările aprinse în brad). Prima asociere dintre brazi și Crăciun apare la Sfântul Bonifaciu, în secolul 7, cînd acesta a tăiat un copac considerat sfânt, copacul lui Thor pentru a dovedi sătenilor că zeii lor nu există. În secolul 15, oamenii tăiau copaci, și-i puneau în casă și în decorau cu fructe uscate, bomboane și lumânări. La momentul în care a intrat Martin Luther în scenă, pomul de Crăciun era deja o tradiție veche.

1. Moș Crăciun

Povestea lui Moș Crăciun e, de fapt, bazată pe povestea Sfântului Nicolae (de aia noi avem și Moș Nicolae, care e, de fapt, același lucru). Acesta s-a născut în jurul anului 270 în satul Patara din Turcia și era cunoscut pentru cadourile și banii oferiți în secret săracilor. Imaginea sa modernă de om vesel, gras și îmbrăcat în roșu se trage, cel mai probabil, de la poemul din 1823 intitulat ‘Noaptea dinaintea Crăciunului’, și pe care îl puteți citi și voi dacă sunteți curioși. (linkul e în descriere) http://iment.com/maida//familytree/henry/xmas/poemvariants/troysentinel1823.htm

Cam atât pentru astăzi și pentru anul 2015. O să iau și eu o vacanță de Crăciun așa că ne vedem pe Zaiafet din nou în 2016. Până data viitoare, vă doresc sărbători fericite tuturor, să petreceți frumos alături de familie și să vă bucurați cât mai mult de concediu. Dacă vreți să vedeți ce fac eu de sărbători, puteți să vă abonați la celălalt canal al meu unde postez vloguri zilnice și pe care o să încerc să îl continui și de sărbători (linkul e în descriere). Vă mulțumesc tuturor celor care m-ați urmărit anul acesta, sper să ne vedem și în 2016. Pa pa!

O să apar într-un FILM

Astăzi am avut ocazia să fac figurație pentru un scurt metraj. A fost o experiență mai mult decât interesantă, din păcate, nu a mai rămas suficient timp pentru ce mai aveam de făcut :(

Muzica:
Electro-Light is back with ‘Symbolism’, a wonderful future trap feel track, which will put your mind at ease after busy day.

Support on iTunes: http://apple.co/1FHAPVc
Download this track for FREE: http://bit.ly/SymbolismDL
↕
Listen on Spotify: http://spoti.fi/1KA60bC
Listen on SoundCloud: https://soundcloud.com/nocopyrightsou...

▽ Connect with NCS
Facebook http://facebook.com/NoCopyrightSounds
Twitch http://twitch.tv/nocopyrightsounds
Twitter http://twitter.com/NCSounds
Spotify http://bit.ly/SpotifyNCS
SoundCloud http://soundcloud.com/nocopyrightsounds
Goo+ http://google.com/+nocopyrightsounds
Instagram http://instagram.com/nocopyrightsounds_

Electro-Light
➞ Facebook https://www.facebook.com/ElectroLight...
➞ SoundCloud https://soundcloud.com/maskedacoustic
➞ Twitter https://twitter.com/ElectroLightEDM
➞ YouTube https://www.youtube.com/user/ElectroL...

Prințesa GrisiLeia

ta ta tammmm ta ta ta tammm tammm ta ta ta tammm tammm ta ta ta ta

Muzica:
Kontinuum - Lost (feat. Savoi) [NCS Release]   https://youtu.be/89IUAznfjqE

NoCopyrightSounds, music without limitations.
〱NCS Indie Dance Playlist: http://bit.ly/NCSindiedance
Kontinuum
• https://www.youtube.com/user/Kontinuu...
• https://www.facebook.com/itsKontinuum/
• https://soundcloud.com/kontinuum
• https://twitter.com/itskontinuum

Savoi (vocalist)
• https://soundcloud.com/savoi-1
• https://www.facebook.com/savoimusic?_...

E-MAIL: zaiafet.broadcasting@gmail.com
CANAL PRINCIPAL: http://www.youtube.com/zaiafet
BLOG: http://www.zaiafet.blogspot.ro
FACEBOOK: https://www.facebook.com/zaiafet

Pe stil japonez

O oră de body pump, Grisi reacționează la vlogul de ieri, cu naşii la un restaurant japonez şi apoi nema cumparaturi de crăciun

Cum să-ți surprinzi SOȚIA

Cam așa... :D

Top 10 lucruri UIMITOARE despre PIZZA

Uite cele mai interesante 10 lucruri despre pizza, numai bune de povestit data viitoare când ieși în oraş cu tovarăşii:

1 Deşi mai multe culturi se măndresc cu variante primitive de pizza, unele fiind mâncate chiar şi acum 3000 de ani, pizza pe care o măncăm noi astăzi a apărut în Italia în mai multe etape:

• mai întâi au ajuns roşiile în Italia, în 1522, aduse din America de Sud. Inițial, lumea credea că roşiile sunt otrăvitoare, dar, până la urmă, nişte țărani mai fomişti au pus gurița pe roşii şi au văzut că merg bine pe pâine
• apoi a intrat mozzarella în schemă, fiind, inițial, o brănză obținută din laptele bivolului de apă (water buffalo) adus din India în secolul VII şi care devenise foarte populară în secolul XVIII

        2 Prima pizzerie din lume a fost deschisă în 1830. Se numea Port’Alba şi pizza servită era coaptă într-un cuptor din piatră vulcanică obținută din vulcanul Vezuviu, acelaşi vulcan care ucisese fără milă strămoşii italienilor împreună cu oraşele Pompei şi Herculaneum în 79 î.Hr. 

        3 În 1889, reprezentanța Palatului Regal Capodimonte i-a cerut bucătarului napolitan Raffaele Esposito să creeze o pizza specială în cinstea vizitei reginei Margherita. De atunci şi până în zilele noastre, rețeta se numeşte pizza Margherita şi conține cele trei culori ale steagului Italiei: roşu din roşii, verde din busuioc (basil) şi alb din mozzarella.

                  4 În 2009 s-a deschis prima pizzerie în Coreea de Nord, ştii tu, locul ăla unde singurul Moş Crăciun convingător din toată țara este, culmea, cel mai sinistru dictator al timpurilor noastre.
           Ei bine, la sfărşitul anilor 90’, tăticul dictatorului grăsuț de astăzi a invitat o echipă de bucătari să țină câteva cursuri de gastronomie italiană. Unul dintre ei, Ermanno Furlanis a povestit cum el şi colegii lui au participat la cea mai sinistră ediție Master Chef a tuturor timpurilor. Adică au fost supuşi la o serie de radiografii, tomografii, teste de sânge şi de urină după care au fost sechestrați într-un palat de marmură. Cireaşa de pe tort a fost momentul în care unul dintre “elevii” prezenți la orele de gătit pizza a cerut să ştie distanța exactă dintre măsline.

Şi acum runda rapidă:

5 Pizza e o afacere de 30 de miliarde de dolari pe an

6 Conform unui studiu recent, copiii cu vărste cuprinse între 3 şi 11 ani ar mănca mai degrabă pizza în loc de orice altă măncare la prânz şi cină.

7 Cel mai popular topping al tuturor timpurilor este pepperoni, mai exact, consumăm aproximativ 114.200.951 kg pepperoni anual. (mai greu cu anual, nu ştiu de ce, dar de fiecare dată îmi vine să citesc anal. Bine că nu o fac, ar fi ruşinos)

8 Anual câteva mii de oameni din industria pizzei participă la Pizza Expo din Las Vegas, Nevada, cel mai important eveniment dedicat pizzei din lume.

9 Cea mai mare pizza din lume a fost realizată de Lorenzo Amato şi Loius Piancone. Avea 929 metri pătrați şi 20,1 tone, sau, cum i-aş fi spus eu anul trecut: prănzul.

10 Recordul pentru cel mai lung şi neîntrerupt şir de pizze a fost stabilit de Jerry’s pizza în 2009, în Bucureşti, înşiruind 2200 de pizze pe o lungime de 496,97 metri.

    Cam atăt pentru astăzi, sper că v-ați distrat puțin aflând informații despre istoria pizzei şi trivia. Dacă încă mai aveți chef de moaca asta tristă, am pus o listă mai neconvențională, (adică 6 lucruri care arată bestial filmate în super slow motion) pe canalul meu secundar unde postez vloguri zilnic şi la care aş fi recunoscător dacă v-ați abona. (Linkul e în descriere)

    Şi dacă v-a plăcut clipul, nu uitați să îi dați un like şi mai ales un share pe facebook, ca să se-audă numele Zaiafet...peste tot pe internet!

SURSE:

http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/prima-pizzerie-in-coreea-de-nord-148879

http://www.foodreference.com/html/a-pizza-history.html

https://en.m.wikipedia.org/wiki/Margherita_of_Savoy

http://pizza.com/fun-facts

http://www.thepizzajoint.com/pizzafacts.html

http://www.foodreference.com/html/fpizza.html

6 lucruri EPICE în SLOW MOTION

Camera nouă poate filma în slow motion la incredibila rată de 1000 de cadre pe secundă așa că am hotărât să ne folosim de această minute a tehnicii moderne pentru a arunca pisici și a țopăi aiurea.

You're welcome! 

Am rămas încuiat afară

În ordine:
Am plecat de acasă fără nici o cheie.
Am decis să o ard cu Flavia o vreme.
Cu toții am vrea să fim Răzvan Andrey astăzi :)

Pt. Răzvan Andrey: https://youtu.be/h5EofwRzit0
Dacă nu eşti Răzvan Andrey: https://youtu.be/CLFqDvTbYys

Unde mai scriu/postez:
Facebook: www.facebook.com/zaiafet
Canal principal youtube: www.youtube.com/zaiafet

Cărți! Tu-ți ceapa mă-tii!

În care merg la o oră de antrenament cu Miss Fitness Univers, cumpăr niște cadouri și vă citesc introducerea mea preferată de roman.

Nu pune camera sub TRAMVAI

De dragul adrenalinei, am filmat de sub tramvai :)

De ce suntem obsedați de produse TRADIȚIONALE

   

    Fraților, nu știu dacă ați observat, dar, mai nou, am devenit obsedați de produse tradiționale, clădiri istorice, tradiții și tot ce poate fi considerat vintage. De ce?

    Ei bine, am găsit o explicație foarte interesantă în noua carte scrisă de Vintilă Mihăilescu: Apologia Pârleazului.

Cartoon Network ne minte de ani de zile, în sensul că, pe vremuri, situația era foarte diferită de ce știm noi din Familia Flintstone. Nu tu mașinuțe haioase din piatră, fripturi de stegosaur sau neveste sexi în fustițe scurte cu imprimeu leopard. 

    De fapt, oamenii erau nespălați și mergeau din loc în loc, fără destinație, mai băgau o frăguță, mai frigeau un mistreț, mai dădeau cu bâta-n cap vecinului ca să-i ia femeia să o violeze. Pe scurt: nu aveam nici un Dumnezeu și ideea de comunitate nu exista. 

    Toate astea s-au schimbat în momentul în care a avut unu’ ideea genială să facă schimb de femei, ca atunci când schimbam noi gume Turbo în anii 90’.

    “Prin “schimbul de femei”, biologia luptei pentru reproducere a fost transfigurată în sociologia regulilor de alianță (de căsătorie, am zice noi astăzi): voi ne dați femeile voastre și noi vă dăm femeile noastre. În locul războiului permanent dintre mine și tine pentru femele, a apărut pacea consensuală, schimbul între noi și voi.”  

    Căsătoriile erau, bineințeles, aranjate - nimeni nu avea timp de fițe moderne cu iubire și compatibilitate. 

    Și uite așa, am trecut de la ideea de fiecare pentru el, supraviețuiește cel mai puternic, la ideea de societate și interese comune.

    Saltul a fost uriaș. Ca să faci parte dintr-o comunitate, trebuie să renunți la o parte din libertățile vieții de tip “omul pădurii”, trebuie să respecți niște reguli și, mai ales, să ai un loc al tău, un statut. Avantajele, în schimb, erau enorme. Locul tău și al copiilor tăi în cadrul comunității era garantat.

    “Astfel, apartenența la o linie de descendență consfințită însemna nu doar apartenența la comunitate, ci și dreptul consfințit la moștenire în cadrul acesteia. [...] În subsidiar, a fi de neam vechi implica și o distincție socială, căci echivala cu a fi de neam bun.”

    Încetul cu încetul, relațiile de rudenie, legile, moștenirile și locul fiecăruia în societate au devenit din ce în ce mai complexe și, în același timp rigide.

    Locul fiecăruia în comunitate era bine definit. Conta neamul din care te tragi. Realizările dar și păcatele strămoșilor tăi îți influențau și ție viața în mod colosal. Nici situația asta nu avea să rămână neschimbată.

    “[...] putem lega lanțul de schimbări de apariția unei lumi noi reprezentate de burghezie și să o plasăm pe vremea Renașterii. Cam pe atunci începe să se contureze un ideal ciudat: individul.

[...] (nu mai sunt membru al unui neam anume, ci pur și simplu un om, un individ.).

[...] Actorul principal al acestei individualizări a fost burghezul. Oameni liberi și inventivi ai orașelor, tot mai mulți și mai înstăriți, fără a fi, însă, “de neam bun”, burghezii au început să simtă tot mai mult ordinea genealogică dominantă ca pe o opresiune și o nedreptate”.

Adică erau frustrați că nu pot să trăiască sau să facă ce vor ei pentru că nu s-au născut în familia potrivită. Așa că și-au suflecat mânecuțele și s-au pus pe schimbare.

Din punctul ăsta, destinul omului își ia avânt și decolează. Dacă întâi ne-am despărțit de natură ca să intrăm în comunitate, acum ne despărțim de rudenie, de loc și, în general, de apartenență.

Căsătoriile nu mai sunt aranjate, ele devin o relație liberă între doi oameni liberi și rudele acestora joacă un rol din ce în ce mai mic.

Femeia, fosta gumă Turbo a societății, reușește și ea să se desprindă de gospodărie și de rolul tradițional. Munca și îndatoririle ei de odinioară pot fi îndeplinite cu ușurință de creșe și grădinițe, aparate electrocasnice și supermarketuri.

Încetul cu încetul ajungem și la despărțirea de familie…

Pe vremuri era destul de nasol. Ție îți ardea buza după Ana din colțul satului, ea se gândea numai la curul tău ferm, un moment de slăbiciune și pac! - copil, responsabilități, familie. Tocmai de aia, sexul era ținut sub lacăt. Nu se făcea oriunde sau oricum și în nici un caz nu se făcea de plăcere, cu oricine.

După mișcarea de eliberare sexuală a generației hippie și apariția prezervativelor și a pastilelor anticoncepționale situația s-a schimbat, din nou, dramatic. Nu numai că faci sex de plăcere, dar, cu o minimă grijă, poți să alegi și când și câți copii să ai.

“A fi membrul unei “familii” nu mai înseamnă apartenență la familie, ci relație consensuală și provizorie cu celălalt membru al cuplului. O relație care poate dura sau nu, poate fi o conviețuire locativă sau la distanță și, mai ales, poate fi schimbată oricând cu o altă relație (sau nici o relație!), după decizia de moment a fiecăruia.”

Mai nou, te implici în familie ca într-un proiect, ca într-o afacere, numai că în loc de business plan îi zicem family planning. Și copilul devine tot un proiect, un copil dorit, făcut la momentul potrivit.

Teoretic, situația de astăzi, în care tu îți poți alege drumul în viață, partenerul, numărul de copii, locul în care trăiești etc. e o situație ideală, fericită, dar e o chichiță: psihologia îți dă în cap.

Chiar dacă omul are toate libertățile posibile, tot are nevoie de un trecut, tot dorește să facă parte dintr-o comunitate, vrea să știe al cui e, de ce loc aparține.

Așa că ne construim propriul loc mental, propriul set de valori și privim cu nostalgie un trecut mai mult sau mai puțin inventat. E dificil să trăiești cu ideea că nimic nu a fost în urma ta și nimic nu va rămâne după tine.

Dacă trecutul tău nu mai e familia din care faci parte, locul unde te-ai născut ș.a.m.d., atunci altceva trebuie să îi ia locul.

Stai speriat și te uiți în jurul tău după un patrimoniu, ceva autentic, niște valori în care să crezi.

Așa că, în locul comunității, familiei, casei etc., avem următoarele valori cu care ne identificăm în funcție de preferințe:

1 Natura, care a devenit patrimoniu pentru cei obsedați de întoarcerea la o viață “adevărată”. “Salvată de Om, natura permite acestuia o re-găsire de sine, de la parcurile naturale la cele din orașele noastre de beton și asfalt, și de la acestea la invazia de produse eco/bio/naturiste.”

2 Trecutul patrimoniu, în care se aleg cu atenție evenimente istorice, monumente, clădiri sau produse tradiționale “ca altă dată”

3 Locul în care trăiești, reinventat după o istorie idealizată. Totul de la încercările de salvare a patrimoniului local, de promovare a unui stil “în spiritul locului”, produse locale etc. intră în această categorie.

4 Corpul devine un patrimoniu care trebuie salvat, ocrotit și promovat cu orice chip. Detoxifiere, plante miraculoase, creme fantastice, modă, stil, bronz artificial etc.

5  Renunțând la familie ne atasăm de animale. Câinele sau pisica sunt privite ca fiind o persoană, noul membru al familiei.

6 Chiar și copilul, cimentul familiei vechi devine un fel de copil-patrimoniu, copilul dorinței. “Unic, planificat cu grijă, acesta devine un soi de obiect-fetiș, în care se proiectează întregul atașament al familiei dispărute: singur la părinți, i se poate oferi “adevărata” îngrijire de care are nevoie un copil.

Voi ce credeți, e bine, e rău? Ar trebui schimbat ceva?

Lăsați răspunsul în rubrica de comentarii ca să înceapă o discuție.

Explicația de mai sus face parte din primul capitol al cărții prezentate astăzi și chiar dacă nu e o carte ușor de citit, merită că o cumpărați pentru că e plină de multe alte explicații și idei interesante.

Săptămâna asta am mai citit și Soția Tăcută de A.S.A. Harrison. Am scris și o mică recenzie și am publicat-o pe blog. Linkul e în descriere, pentru cei interesați.

Până data viitoare, nu uitați să vă abonați (dacă nu ați făcut-o încă), să dați un like și mai ales un share clipului ăsta pe facebook, să se-audă Zaiafet...peste tot pe internet!

Soția Tăcută (A.S.A. Harrison)

Susan Harrison este o scriitoare și artistă canadiană care a scris toată viața cărți de non-ficțiune, a publicat primul ei roman “Soția tăcută” în 2013 și a murit la scurt timp după aceea fără să se poată bucura de imensul succes al cărții.

Cartea a apărut la noi în 2014 și o puteți găsi în colecția editurii RAO.

E vorba de un cuplu matur, trecut prin mulți ani de relație, unde bărbatul își bagă puțulica în tot ce mișcă și femeia se preface că nu vede, până când, într-o zi, nu mai suportă și îl ucide. Pot să vă spun asta fără să fie vreun spoiler pentru că oricum aflați informația încă din primele pagini, ca să nu mai zic că geniile care au creat coperta cărții au băgat un efect de sânge “a la anii 80’” care se scurge în nesimțire din I-ul de la soție și primul t de la tăcută.

Pe pagina a doua, imediat ce ai dat foaia găsești următorul citat: “Cu alte cuvinte, habar nu are că viața ei a ajuns acum la o culme,că forța ei tinerească - pe care cei douăzeci de ani de căsnicie cu Todd au erodat-o puțin câte puțin - se apropie de stadiul ultim al dezintegrării, că ideile ei despre cine este ea însăși și despre felul în care ar trebui să se comporte sunt mult mai puțin ferme decât își închipuie, dat fiind că doar de câteva luni va fi nevoie pentru a face din ea o ucigașă”.

Cartea e un thriller psihologic și nu am ce să-i reproșez dar nici nu mi-a plăcut. Nu înțeleg cine a desemnat-o thrillerul psihologic al anului sau dacă au trecut asta pe copertă la mișto, dar sunt de părere că nu are nimic suficient de interesant sau original ca să poată fi reținută mai mult de o săptămână de când ai citit-o. E exact genul de carte care îți rămâne în bibliotecă cu singurul scop să mai fie din când în când ștearsă de praf, pentru că nu ști ce altceva să faci cu ea.

Cu toate astea mi s-a părut interesant modul în care a prezentat povestea din ambele perspective: soț-soție, cel puțin până în momentul în care soțul e căsăpit.

Relația lor defectă e mult prea exagerată să pară reală. La un moment dat soția se preface că nu știe de relația soțului cu o tânără studentă pe care a lăsat-o însărcinată chiar dacă e evident că a aflat. Crima e banală, deși ultimele momente de viață ale soțului sunt frumos descrise, și întorsătura de la final e previzibilă pentru orice consumator de literatură sau filme de gen. 

Având în vedere că a avut succes, îmi imaginez că o să îi cumpere cineva drepturile de ecranizare și urmează să vedem povestea și la cinema, cu Gwyneth Paltrow în rolul soției criminale și Jude Law în rolul soțului fustangiu pe cale să fie ucis. Ba chiar, în cazul ăsta, s-ar putea să fie filmul mai bun decât cartea.

O recomand numai celor care sunt fani ai literaturii de gen, în rest cred că nu merită atenția și nici banii ținând cont că ai noștrii au scos o ediție cartonată și cer 40 de lei pe ea.   

    Voi ce părere aveți, ați citit cartea? Dacă da, cum vi s-a părut? 

 

Nu mâncați la Trattoria Bavaria

Ultima zi în Buşteni, Grisi are o experiență neplăcută cu nişte brânză cu smântână, după aia băgăm o clătită şi viața începe să aibă sens.

Legenda cascadei Urlătoarea

Luăm trenul către Buşteni, ucăm la Urlătoarea, citim legenda, crăpăm în noi.

4 basme clasice (în varianta horror originală)

  Cunoști povestea copiilor abandonați în pădure, apoi momiți cu dulciuri către cabana vrăjitoarei unde tanti plănuiește să-i îngrașe și apoi să-i fiarbă în oala ei zepter specială pentru fiert copii?

    Ei bine, dacă Hansel şi Gretel ți se pare nepotrivit pentru minori, imaginează-ți că varianta asta e cumințică pe lângă versiunile originale ale poveștilor tale preferate de când erai copil.

    În prima versiune italiană scrisă în 1636, frumoasa adormită e trezită din somn de pupicul gentil al unui prinț. Glumesc! Nu era adormită, era în comã, ca sã nu mai zic cã e violată de unu care, după ce se distrează cu ea, își trage șlițul și pleacă. Fata rămâne  tot în comă, naște și abia apoi se trezește de la durerile nasterii. Ca să nu mai zic că,  în varianta scoțiană originală a Cenuşăresei, mama vitregă, disperată,  taie călcâiul și degetele de la picioarele fetelor ei ca sa poată încăpea pantofiorul. Și toți au trăit traumatizați până au murit prematur de gripă sau alte nasoale de care se murea pe vremea aia. Somn ușor, vise plăcute!

    Evident, întrebarea e: e de ce ai spune asemenea povești copiilor tăi?

    Basmele copilăriei noastre provin dintr-o tradiție orală în care adulții povestesc copiilor și celorlalți adulți povești pe care le-au ascultat și ei la rândul lor. Asta pentru că a fost odată ca niciodată o vreme, pe când stră-stră-bunică-ta mai avea vreo 300 de ani până sa se nască, în care familiile trăiau la grămadă într-o singură cameră și copii nu erau tratați ca niște minți inocente ci ca mici adulți care se apropie cu pași repezi de ziua nunții,  undeva între 12 și 16 ani.

În plus, din moment ce toți trăiau înghesuiți la un loc, copii aveau acces direct la ce înseamnă viața adultă, de la bețiile și violența în familie la animalele ucise și pregătite în fața lor. Ținând cont de toate astea, poveștile nu mai par așa de deplasate, nu?

    Doi tipi sunt în mare parte responsabili cu variantele soft ale poveștilor din zilele noastre și nu e vorba de frații Grimm. Primul este italianul Giambattista Basile care a scris "Lo cunto de li cunte" (Povestea poveștilor), o colecție de 50 basme în dialect sicilian publicate în 1636.

    Celălalt gagiu, adevărata cireașă din vârful de frișcă de pe tortul poveștilor este francezul Charles Perrault, care, în 1697, publică un volum mic conținând 8 basme dintre care 7 au devenit, în mod surprinzător, basme clasice: Cenuşăreasa, Scufița Roșie,  Barbă Albastră, Motanul încălțat, Frumoasa din pădurea adormită,  Prințul broască și Tom degețel.

    Așa că închideți lumina, trageți pătura pe voi și hai să vedem cum erau povestite basmele copilăriei noastre cu vreo 3 secole în urmă:

1. Frumoasa din pădurea adormită.

    La nașterea ei, profeția spune că va muri otrăvită cu o așchie de fuior. Deși, speriat, tatăl ei aruncă toate fuioarele din casă,  frumoasa lui fetiță pe nume Talia se înțeapă din greșeală cu o așchie sub unghie și cade moartă.

    Tatăl, îndoliat, îi așează trupul neînsuflețit pe un tron de catifea sub un baldachin de dantelă după care închide casa și  părăseşte pădurea pentru totdeauna.

    Într-o zi, un rege (că doar nu un contabil) vâna în pădure când șoimul cu care vâna s-a pierdut. Așa vânau regii și baronii locali pe vremea aia : cu șoimul. Regele, convins că pasărea a zburat într-o casă părăsită, intră printr-o fereastră și o descoperă pe Talia. Inițial se gândește: "Hmm ... ce bunăciune crocantă de pădure.  N-ar fi rău dacă aș trezi-o pentru una mică și regească. " Așa că țipă la ea, dar fata nu se trezește. Înflăcărat de farmecul ei, a dus-o într-un pat și a "cules fructele dragostei" Normal, ce era să facă omul, să se abțină? După ce a violat-o în timp ce dormea a lăsat-o acolo și s-a întors în regat fără sa se mai gândească la ea.

    La 9 luni după noaptea de amor, Talia naște gemeni, un băiat și o fată, care imediat au început sa sugă țâță.

    Într-o după-amiază, unul dintre sugari ratează sfârcul şi-ncepe să sugă într-un deget. Trage atât de tare din deget, ca așchia otrăvită a Taliei țâșnește din corp. Adolescenta se trezește părăsită în casă cu 2 copii de hrănit. Din fericire pentru ea, zânele îi aduc de bucate pe masa din grădină.

    Deodată, regele își amintește plăcută aventura cu fata adormită și pornește o noua vânătoare în acele ținuturi.

    Când o descoperă pe tânăra femeie cu cei doi gemeni, este încântat și îi povestește Taliei cine e și ce s-a întâmplat. O mare legătură și o prietenie puternică s-a format între cei doi, care au rămas câteva zile împreună.

    Când a plecat, regele i-a promis că va trimite pe cineva după ea și după copii.

    Înapoi acasă, noapte de noapte, regele murmură în continuu numele Taliei și al copiilor săi: Soare și Lună.

    Soția regelui, adică regina despre care regele a uitat să îi povestească Taliei, devine suspicioasă și îl miluiește pe unul dintre oamenii regelui să îi povestească cine este această Talia. Apoi trimite un mesager să o aducă pe Talia, la invitația regelui, în palat.

    Talia își ia gemenii bucuroasă și se pleacă la drum. Când mica familie orfană de tată ajunge la palat, regina poruncește bucătarului să taie copii și să gătească din ei  mai multe feluri pentru rege.

    La masa de seară,  regele este foarte încântat de plăcintele cu carne atent asezonate în timp ce regina îl îmbie să mănânce spunând: "Mănâncă, mănâncă. Mănânci ce-i al tău..."

    Regele, obosit de repetarea frazei de către regină se răstește la ea: "Bineînțeles că mănânc ce-i al meu, tu nu ai adus nimic în această căsnicie!"

    Regina, nemulțumită cu prima ei farsă, spune să i se aducă fata și țipă la ea: "Deci tu ești curva îndrăcit care îmi dă atâtea dureri de cap!"

    Talia încearcă să se apere: "Nu e vina mea, soțul tău mi-a cucerit regiunile cât timp eram adormită"

    Regina răspunde: "Aprindeți rugul și aruncați-o în foc!"

    Fata, disperată, îngenunchează în fața reginei și o imploră să o lase măcar să își dea jos hainele. Regina, un pic uimită, dar dorindu-şi aurul și perlele cusute pe vesmintele fetei, îi îndeplinește această dorință.

    "Dezbracă-te până la piele, voi fi încântată!

    Cu fiecare haină pe care o dezbrăca, Talia scotea câte un țipăt.  Când la final dezbracă ultimul accesoriu, Talia țipă cel mai tare. Oamenii reginei o târăsc pe fată dezbrăcată către rug. În acel moment apare regele (tam-tam-taaaam) care dorește sa afle ce se întâmplă și unde sunt copii lui.

    Regina îi spune că tocmai i-a mâncat și regele începe sa se vaite. Poruncește ca regina sa fie aruncată în foc împreună cu servitorii săi. De îndată ce aceștia erau bine rumeniți, poruncește sa fie ars și bucătarul. Acesta recunoaște că,  în loc să omoare gemenii a gătit carne de miel. Nevasta bucătarului aduce copii. Regele,fericit, sărută gemenii, îl răsplătește pe bucătar cu multe bogății, se căsătorește cu Talia și trăiesc fericiți pană la adanci bătraneți.

    În final, autorul trage concluzia: Lucrurile bune li se întamplă oamenilor norocoși, chiar și cănd dorm.

2. Cenușăreasa

    Prima variantă a Cenușăresei a fost culeasă în Europa de Giambattista Basile și, în ea, Cenușăreasa își pierdea altceva decât pantoful…

    Numele fetiței era Zezolla, care, încă de la început avea tendințe criminale. Aceasta conspiră cu dădaca ei ca să-și ucidă mama vitregă, înșelând femeia să privească într-un cufăr vechi și ucigând-o cu capacul cufărului. Tot ea îl convinge pe tatăl său să se căsătorească cu dădaca la puțin timp după ce aceasta a ieșit din doliu, dar Zezolla este exclusă rapid din viața bună acelor 6 fiice ale noii ei mame vitrege. Muncile la care era supusă includeau frecvent curățarea vetrei de cenușă. muncă de la care i se trage porecla de „pisica cenușăreasă”.

    Cenușăreasa găsește un copac magic din care iese o zână pentru a-i îndeplini o dorință. În loc de abracadabra, cuvintele magice ale Cenușăresei erau „O,copacul meu de aur/Dezbracă-te tu și îmbracă-mă pe mine”.

    Cenușăreasa, îmbrăcată în veșminte strălucitoare, participă la baluri regale la care regele se îndrăgostește de ea. Acesta trimite un servitor după ea, dar servitorul nu o găsește. Îndrăgostit, urlă de nervi: "Pe sufletele strămoșilor mei, dacă nu găsești fata, te voi lovi cu bâta și Îți voi căra şuturi în fund de atâtea ori câte fire ai în barbă".

    Servitorul, văzându-şi interesul, o urmărește pe Cenuşăreasă toată noaptea la următorul bal, după care se agață de trăsură ei. Cenuşăreasa poruncește vizitiului să mâne caii. La o smucitură,  servitorul cade, dar odată cu el cade și ceva ce aparținea fetei și anume un galoş cu talpa de plută,  încălțăminte purtată peste încălțămintea normală de către femeile renașterii.

    Prințul saliva în fața galoşilor în timp ce spunea: "Iată, vă țin și vă îmbrățișez. Și dacă nu pot ajunge la plantă, îi voi adora rădăcinile. "

    Așa că prințul dă o petrecere uriașă pentru toate doamnele regatului și încearcă personal să încalțe galoşii peste pantofii doamnelor până când o găsește pe Cenuşăreasă.

    Dacă povestea lui Basile pune accentul pe romantism și fetişul legat de pantof, majoritatea versiunilor Nord Europene culminează cu o povestire cu o morală sângeroasă despre gelozie.

    În aceste versiuni, Prințul lasă o dâră de smoală în fața sălii de bal și unul dintre pantofii Cenuşăresei rămâne prins. El cutreiera ținuturile încercând pantoful pe picioarele mai multor domnișoare pana când în final ajunge la casa pe care o căuta.

    Când este rugată sa încerce pantoful, sora vitregă cea mare se duce în dormitor, dar, în ciuda tuturor eforturilor, degetul ei mare nu încape în pantof. Mama ei ia cuțitul și îi spune: "Taie-ți degetul pentru că dacă ești regina nu ai nevoie să mergi pe jos!"

    Fata ascultă de mama ei și reușește sa își strecoare piciorul în pantof. Prințul, fericit, o ridică în șaua calului și perechea pleacă să se căsătorească.

    Dar, trecând pe lângă mormântul mamei Cenuşăresei, două păsărele încep să cânte : "Uită-te-napoi/ Este sânge pe pantof/ Pantoful e prea mic / Și cea din spatele tău nu e mireasa ta"

    Se uită înapoi și vede sângele picurând din pantof așa că se întoarce și îi da pantoful celei de-a doua surori. Degetele ei intră în pantof, dar călcâiul îi este prea mare. Mama îi dă același sfat (din moment ce a mers așa de bine prima oară,  de ce sa nu continui?) Și fata își taie o bucată din călcâi,  își ascunde durerea și ajunge și ea pe cal cu prințul.  Păsările bagă același mp3,  Prințul se uita și vede sângele curgând din pantof și ca ciorapul era foarte roșu. Se întoarce și în final o găsește pe Cenuşăreasă cu care se căsătorește,  iar celor 2 surori li se scot ochii ca pedeapsă pentru gelozia lor.

    Aceasta este una dintre poveștile fraților Grimm în varianta originală,  înainte ca traducătorii victorieni sa taie părțile sângeroase.

    Cenuşăreasa este, probabil, cel mai popular basm al tuturor timpurilor, apărând în mai mult de 700 de versiuni de-a lungul a 2500 de ani.

Cea mai veche versiune datează din timpul Egiptului Antic și descrie o prostituată frumoasa îmbăindu-se într-un râu,  un vultur care-i fură sandaua și i-o duce faraonului care începe căutarea proprietarului. Bineînțeles, odată ce o găsește pe Rhodopis,  se căsătorește cu ea.

3. Scufița Roșie

    Scufița Roșie,  în versiunea franceză originală din 1697, este plină de tensiune sexuală,  așa cum este spusă de Charles Perrault, este o poveste sumbră,  plina de suspans și tâlc,  despre fete naive, seduse de "lupi".

    Punctul de vedere al lui Perrault e clar: "Se poate vedea că tinerii, în special fetele cu fețe și corpuri frumoase fac rău când ascultă de toată lumea." Și adaugă: "Cel mai periculos tip de lup este cel politicos, gentil și amabil, cel care întâlnește mademoiselele în casele lor și pe stradă. "

    Perrault începe povestea originală cu o apetisantă descriere a frumuseței fetei, mai ales îmbrăcată cu scufița ei roșie. Se întâlnește cu lupul în pădure iar acesta o păcălește să-i spună încotro se îndreaptă.  Lupul viclean, o ia înainte și prefăcându-se ca e Scufița Roșie o păcălește pe bunica acesteia să îl lase sa intre în casă.  Apoi o devorează și se si se suie în patul bătrânei sa aștepte felul principal.

    Scufița Roșie ajunge cu un coșuleț cu bunătăți. Bate la ușă iar lupul întreabă: "Cine-i acolo?"

    Scufița Roșie,  care a auzit vocea groasă a lupului s-a speriat la început,  dar crezând ca bunica ei e răcită i-a răspuns : "Sunt Scufița Roșie,  nepoata ta. Aduc un coșuleț cu bunătăți trimise de mama." Lupul, pițigăindu-şi vocea, îi spune: "Apasă pe clanță și intră." Scufița Roșie făcu întocmai, iar lupul, văzând-o, se ascunse sub plapumă și spuse:

    “Pune coșulețul pe masă și voni în pat cu mine.”

    Scufița Roșie s-a dezbrăcat, s-a suit în pat unde a fost uimită să descopere cum arăta bunicuța fără haine.

    Îi spuse: “Bunicuțo, ce brațe mari ai!”

    “Ca să te-mbrățișez mai bine, fata mea!”

    “Bunico, ce picioare mari ai!”

    “Ca să alerg mai bine copila mea!”

    “Bunico, ce urechi mari ai!”

    “Ca să te aud mai bine!”

    “Bunico, ce ochi mari ai!”

    “Ca să te văd mai bine, micuțo!”

    “Bunico, ce dinți mari ai!”

    “Ca să te mănânc mai bine!” Și spunând acestea, lupul cel viclean se auncă asupra scufiței și o mâncă. Sfârșit.

    Așa se termină povestea originală a lui Perrault: fără vânători, foarfeci sau alți salvatori. De fapt, Perrault dă dovadă de un umor viclean în povestire, ascuns în faimosul dialog dintre lup și Scufița Roșie. În franceză, fragmentul:

    “Bunico, ce picioare mari ai!”

    “Ca să alerg mai bine copila mea!” conține 2 cuvinte cu dublu înțeles: cuvântul picior poate semnifica și penis și cuvântul alerga este jargon pentru sex.

4. Albă Ca Zăpada

    Măcar o dată în istorie, Disney a repus în scenă un detaliu sângeros lăsat deoparte de majoritatea traducerilor americane ale Albei ca Zăpada.

    Povestea originală a fraților Grimm este ceva mai sângeroasă.

    Regina, care nu mai este cea mai frumoasă din țară, îi poruncește vânătorului să îi aducă inima și limba Albei ca Zăpada. (cum, e mai frumoasă ca mine? Clasic femeie!)

    Odată ce are organele, regina le mănâncă fără să-și dea seama că de fapt se delectează cu organele unui porc mistreț. (se pare că nu era clientă Dristor Șaorma)

    La final, când Albă ca Zăpada învie și se căsătorește cu prințul, regina cea rea participă la nuntă. Este surprinsă când vede o pereche de pantofi de metal încinși în cuptor îndreptându-se spre ea. Regina este forțată să îi încalțe, apoi danseză cu ei până moare.