Pages

Pages - Menu

marți, 28 februarie 2017

8 tactici de luptă GENIALE (dar nebunești) din CHINA





Fraților, tacticile de luptă sunt importante. La capitolul război, părerea mea e că noi am stat binișor. Partea cu otrăvitul fântânilor, incendierea satelor, retragerea și atacul noaptea merită cel puțin nota...7. Să-ți incendiezi satul ca să nu se poată folosi turcii de el e un sacrificiu ușor de înțeles, dar, dacă îți plac poveștile extreme, dacă vrei să dai peste tactici de război cu adevărat sărite de pe fix trebuie să cauți în istoria Chinei.
Chinezii au transformat războiul într-o formă sofisticată de artă. Sun Tsu a scris „Arta Războiului” acum 2000 de ani și de atunci încoace, oamenii și-au șlefuit și perfecționat tacticile. Hai să vedem 10 lupte din China cu tactici geniale dar nebunești care chiar au funcționat:


8. Dansatoarele
În 623, când hoardele Tuyuhun se adunaseră și coborau în asalt dealurile pregătindu-se să atace Imperiul Tang, generalul Chai Shao ( frate cu Chai Verde) știa că a dat de dracu. Ăilalți aveau mai mulți oameni, mai multe arme și o poziție strategică mai bună. Generalul știa că într-o luptă dreaptă nu avea nici o șansă, așa că a decis să improvizeze.
În loc să-și trimită soldații în întâmpinarea armatei, Chai a băgat la înaintare două femei frumoase și câțiva lăutari. Astea au mers până aproape de armata inamică și au început să danseze sexi pe muzică. Hoardele Tuyuhun se uitau și nu știau ce să creadă. Soldații se opriseră din marș și stăteau acolo ca papagalii. Îmi imaginez că mulți dintre ei nu mai văzuseră asemenea bucățele de ani de zile.
În timp ce ăștia își făceau selfie-uri și inventau haștaguri șmechere, armata lui Chai a făcut înconjurul dealului și i-a luat prin surprindere #pelaspate. Și uite așa a fost învinsă o hoardă fioroasă și de temut care de ani de zile ataca satele și orașele de prin zonă.


7. Plutonul sinucigaș Yue
Abea apucase și regele Goujian din Yue să pună mâna pe putere (în 496 î.Hr.) că l-au și invadat unii. Omul nu avea cine știe ce experiență la conducerea țării sau armatei dar știa că frica era o armă importantă. Ceea ce urmează să vă spun poate părea incredibil dar țineți cont că tipul era ditai împăratul și avea supuși dispuși să facă orice le ordonă.
Înainte de bătălie, Goujian a organizat un fel de pluton sinucigaș cărora le-a ordonat să stea în prima linie și să mărșăluiască alături de armată. Când au ajuns suficient de aproape, ăștia au fixat inamicul cu privirea și, fără să clipească, și-au tăiat singuri gâtul.
Armata inamică nu știa ce dracu se-ntâmplă dar un lucru era clar: nimic nu era mai ciudat ca unul care se uită fioros la tine și-și taie gâtul.
Armata lui Goujian a trecut la atac imediat după episodul sinucigașilor. În punctul ăsta, ceilalți erau deja convinși că se luptă cu niște sociopați ultra periculoși. Cu morcovul adânc în cur, nu au reușit să se mai organizeze cum trebuie și au pierdut repede lupta.


6. Atacul vitelor flambate
În 279 î.Hr., orașul Chi-mo se afla deja sub asediu de cinci ani când T’ien Tan a preluat comanda armatei. Situația era mai mult decât nasoală: cei 7000 de soldați din oraș trebuiau să învingă aproximativ 100.000 de inamici.
Ca să-și crească dimensiunea armatei, T’ien Tan a înrolat și cei 1000 de tauri din gospodăriile oamenilor. I-a înfășurat în pânză roșie și le-a legat țepe și săbii în dreptul capului. (ideea era să deghizeze taurii în dragoni sau măcar să-i facă să arate cât mai fioros).
Apoi, locuitorii din Chi-mo au muiat snopi de păpuriș în grășime și au legat amestecul de cozile taurilor. Pe la miezul nopții, au scos în liniște taurii afară. Cei rămași în interiorul orașului s-au pus cu bețele pe tobe încercând să facă gălăgie și să-i trezească pe inamici.
În timp ce inamicii se trezeau din somn, soldații au dat foc păpurișului legat de cozile taurilor. Taurii au intrat în panică și au pornit în viteză maximă, cu țepe-n cap și flăcări în cur direct spre armată. Puteți să vă imaginați ce era în capul ălora care asediau orașul.
În timp ce tobele sunau și taurii înaintau, soldații orașului au avut ocazia să se strecoare nevăzuți în poziții strategice și să înceapă să-i căsăpească pe ăia. Până la urmă panica intrase atât de tare în inamic că oamenii pur și simplu au luat-o la goană.


5. Săgețile din paie
Yin Ziqi era un conducător carismatic și experimentat care reușise să adune o armată de soldați care îl respectau și îi urmau toate ordinele. Așa că, în 755, omul, văzând ce plăcut și capabil e, s-a decis să atace imperiul Tang.
Generalul Zhang Xun știa că poate învinge armata dacă-l omoară pe Yin Ziqi cel carismatic dar avea o problemă: nu știa cum arată. Ca să afle, Zhang le-a poruncit oamenilor săi să nu se mai apere, să bată în retragere și să-și schimbe săgețile cu unele din paie.
Când oamenii lui Yin Ziqi s-au văzut mângâiați blajin de paiele alea amărâte au crezut că aștia au rămas fără săgeți și-au dat fuga la Yin să-i spună. Soldații au stat atenți cu ochii pe ei, au văzut unde se duc și cum arată conducătorul. Crezând că nu mai are cum să piardă, Yin Ziqi a intrat în luptă alături de oamenii săi. Zhang Xun le-a ordonat soldaților să-și schimbe paiele cu săgeți adevărate și să tragă toți în direcția conducătorului. În scurt timp, o săgeată l-a lovit pe Ziqi direct în ochi și armata sa a fugit mâncând pământul.


4. Cele șapte captivități ale lui Meng Huo
În secolul trei regatul Shu Han (aflat în imediata vecinătate a regatului Shu’t-nCur) avea de-a face cu o revoltă dificilă. Soldații aveau suficientă putere să învingă rebelii în fiecare bătălie dar nu reușeau să-i facă să renunțe. Îndiferent de câte ori o încasau rebelii, nu se lăsau.
Într-una din bătălii, cancelarul Zhuge Liang a reușit să-l captureze pe liderul rebelilor: Meng Huo și a încercat să-l convingă că oamenii săi nu aveau nici o șansă. Meng Huo pur și simplu refuza să creadă. Omul a declarat că rebelii vor lupta până la victoria finală chiar și după moartea lui.
În loc să-l omoare și să-l facă martir, Zhuge Liang l-a lăsat pe Meng Huo să de întoarcă la oamenii săi. Apoi s-au luptat și Meng Huo a fost capturat a doua oară. Și de data asta Meng Huo a refuzat să colaboreze li Zhuge Liang i-a dat drumul. Și tot așa până când, la capturarea cu numărul șapte Meng Huo și-a dat seama că nu poate câștiga indiferent de ce face. Așa că a ales că fie supus tronului și a dat ordin rebelilor să se retragă.


3. Șmecheria cu râul Wei
În 204 Î.Hr., Han Xin era un tânăr comandant fără experiență care se afla în nefericita situație de a lupta cu un inamic mult mai capabil. Long Ju câștigase mai multe bătălii decât avusese ocazia Han să vadă. Tocmai de aia, Long Ju era sigur că va învinge cu ușurință. Exact de încrederea asta a decis să se lege Han pentru strategia sa.
Cele două armate erau despărțite de un râu și amândouă așteptau să treacă ceilalți râul. Han Xin a trimis câțiva oameni pe râu în sus cu ordinul să construiască un mini baraj din saci de nisip care să micșoreze râul până la un firicel de apă. Apoi a dat ordine soldaților să treacă râul.
Han Xin a atacat armata lui Long Ju dar pentru foarte puțin timp. Abea începuse lupta că armata s-a retras la loc pe partea cealaltă a râului. Long Ju era convins că ăștia fug de frică așa că a pornit cu oamenii după ei.
În momentul în care au început ăștia să traverseze râul, Han Xin a poruncit să distrugă barajul. Râul a venit mai mare și mai puternic ca înainte. Câțiva oameni au fost luați de ape dar, mai important, o parte mare din armata inamică rămăsese pe partea cealaltă a râului. Long Ju apucase să treacă cu câțiva oameni și acum era prins în fața unei armate mult mai numeroase. Armata rămasă pe partea cealaltă a stat și a privit neputincioasă cum comandantul ei era tăiat în bucățele.


2. Bătălia de la Chengpu
Anul era 623 î.Hr. și armata lui Chu se uita ciudat la cum mărșaluia armata lui Jin și nu înțelegeau nimic. Fiecare car de război avea legat ditamai trunchiul de copac în spate. Din moment ce lupta urma să înceapă în orice clipă, armata Chu nu a avut timp să rumege informația asta cum trebuie, dar nici nu și-au făcut prea multe griji. Lupta a-nceput și ăștia au făcut tot ce au putut să-i bată pe a lu’ Jin.
La scurt timp de la începutul luptei, armata lui Jin a bătut în retragere. Convinși că vor învinge, armata lui Chu (zisă și Chu-mata) a fugit după ei. Carele de luptă încă aveau atașate copacii ăia. Cut cât fugeau mai tare - cu atât ridicau crengile copacilor praful în aer. După o vreme, ce să vezi, Chu-mata era pierdută într-un nor de praf (pe stil Mad Max Fury Road).
Ce nu știau băieții prinși în norul de praf e că ei se luptau cu o parte a armatei Jin. Cealaltă a așteptat momentul și a dat fuga prin spate ca să-i ia pe ăștia prin surprindere. Bâjbâind prin praf, amărâții aștia s-au trezit cu ditai armata în spate. Când s-au întors să se apere, ăia din față au terminat-o cu fuga și au atacat. În scurt timp, Chu-ldații au pierdut lupta.


1.Moartea lui Zhuge Liang
Zhuge Liang a fost unul dintre cei mai fioroși generali din China. Omul avea o reputație incredibilă de om șiret care te ia mereu pe nepregătite. Când a început asediul armatei lui Sima Yi, Zhuge Liang se afla în inferioritate numerică, deci Sima ar fi putut câștiga bătălia. Cu toate astea, omul refuza să iasă la luptă deschisă de teamă că generalul are o șmecherie sinistră pregătită.
Asediul a continuat și, până la urmă, Zhuge Liang s-a-mbolnăvit și a murit. Fără conducător, oamenii săi și-au strâns catrafusele și s-au pregătit de plecare.
Auzind că bătrânul boșorog viclean crăpase, Sima Yi a decis să profite de ocazie și să atace. Și-a trimis oamenii după armata în retragere convins că fără generalul lor vor putea fi învinși cu ușurință.
Tot ce au trebuit să facă oamenii răposatului Zhuge e să se întoarcă și să-și scoată armele. În momentul în care a văzut asta, Sima Yi a crezut că Zhuge își falsificase moartea și că-i întinsese o capcană. Cumva, toată lumea era așa de speriată de individul ăsta mort că au renunțat la luptă și s-au întors în oraș.

Cam atât pentru astăzi, toate informațiile sunt luate din cartea „36 de strategii din China antică”, pe care o puteți citi gratuit online. (link în descriere). Până data viitoare, dacă v-a plăcut clipul, nu uitați să vă abonați, să-i dați un like și mai ales un share pe facebook...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu