10 Societăți Incredibile (care încă există)

Fraților, astăzi vorbim despre societăți atipice, dar, mai întâi: ce e aia o societate?

De fiecare dată când se strâng unii la un loc putem spune că e o societate. De exemplu: să zice că tataie se duce-n parc să joace șah. În cazul de față avem de-a face cu societatea pensionarilor jucători de șah în parc, convinși că evreii se află la conducerea secretă a lumii. Dacă, în schmb, o vezi pe mamaie împachetând colivă-n celofan,  atunci se îndreaptă către societatea din ce în ce mai mică a babelor contemplative, pe punct de plecare, foste admiratoare Petre Roman.

Hai să vedem care sunt cele mai interesante societăți care încă mai există:

10. Închisoarea autonomă din San Pedro

Închisoarea San Pedro din La Paz, Bolivia, nu e una normală. Seamănă mai mult cu un mini-oraș plin de drguri, afaceri imobiliare și, de câțiva ani încoace: turism. Tot aici trăiesc și copii, crescuți de tatăl pușcăriaș și mama nevinovată care preferă să stea aici din moment ce ieftină cazarea.

În 2003, un documentar ABC a arătat o parte din minunațiile închisorii: o lume unde traficanții cu influență pot trăi în clădiri construite din bani personali până își ispășesc sentința. Conform BBC, deținuți muncesc și cu banii câștigați își plătesc chiria. Toate astea crează diferențe enorme între deținuți: cei mai bogați au băi private și bucătării personale în timp ce ăilalți stau ca sardinele în celule micuțe sau dorm pe jos sub cerul liber.

Închisoarea San Pedro are aproximativ 1500 de deținuți care se auto-guvernează și au reprezentanți aleși democratic pentru fiecare secțiune a complexului.

Asta nu înseamnă că e San Pedro e raiul închisorilor. Înjunghierile sunt la ordinea zilei și cei de la ABC au găsit cantități impresionante de cocaină produse în închisoare atât pentru consum intern cât și pentru vânzare în afară. Pe principiul: te-au închis pentru trafic de cocaină? De ce să nu continui treaba și la închisoare?

9. Mina de opal și orașul subteran din Australia

Orașul Coober Pedy din sudul Australiei (cu o populație de aproximativ 1700 de locuitori) e fierbinte. Foarte fierbinte. Temperatura record în luna ianuarie e de 47 de grade celsius. Ținând cont de condițiile astea, majoritatea locuitorilor au decis să se mute sub pământ.

Coober Pedy e un orășel creat în jurul unei mine de opal așa că oamenii sunt obișnuiți cu subteranul. Nu vă imaginați că ăștia și-au săpat case pe stil cârtiță. Conform site-ului orașului, unele proprietăți sunt de-a dreptul conace cu o suprafață mai mare de 450 metri pătrați. Sub pământ, temperatura rămâne constant în jurul valorii de 25 de grade indiferent cât de tare bate soarele afară.

8. Căsătoriile „drive-in” din Mosuo

În preajma lacului Lugu, din Himalaya există o societate cu un tip unic de familie. Cultura locală, pe nume Mosuo e faimoasă pentru casătoriile lor de tip „drive-in”. (altfel nu știu cum să le zic). Femeile învită bărbați să stea la ele peste noapte dar cuplurile nu trăiesc împreună. Deși cultura Mosuo e considerată poligamă, de fapt, chiar dacă femeile își pot schimba partenerii, de cele mai multe ori ele rămân cu același bărbat pentru toată viața. Conform Asociației Mosuo Project, femeile rămân în casele lor și au grijă de copii și bărbații nu se implică în creșterea propriilor copii dar au datoria să se îngrijească de copii rudelor lor.

7. Mashco-Piro

În jungla amazoniană din Peru și Brazilia trăiesc niște oameni care se ocupă cu vânatul și culesul fructelor, alunelor și altor frecții de genul ăsta. Da, ai auzit bine: încă mai există vânători-culegători pe lumea asta (zici că e 20.000 î.Hr.). Nu e ca și cum Mashco-Piro nu știu că un pic mai încolo trăiesc oameni care urcă-n cer cu jucării, comunică instantaneu cu alte continente și au fost pe lună. Pur și simplu nu-i interesează. (poate și pentru că străinii nu au fost prea amabili cu ei). Mulți sunt urmașii unor foști sclavi care au fugit de pe plantație pe vremea exploatărilor de cauciuc. Chiar și recent, contactul cu străinii a avt consecințe oribile pentru Mashco-Piro: stând izolați în junglă, ăștia sunt nevaccinați și vulnerabili la multe boli. Când Corporația Shell a dat, din întâmplare, peste trib în anii 80’, bolile pe care le-au luat sălbaticii de la angajații Shell au reuși să ucidă jumătate din populație în câțiva ani.

În timpul sezonului ploias, Mashco-Piro vânează în pădure, prind cerbi, tapiri și maimuțe, adună fructe de pădure și nuci. În sezonul uscat se adună pe lângă malul râului, pescuiesc și se hrănesc cu ouă de broască țestoasă.

6. Cea mai izolată insulă din lume

Insula North Sentinel (de fapt insulița) e locul de naștere și casa Sentinelesilor, un grup izolat de tot restul lumii. Organizația Survival International i-a clasificat drept cel mai izolat trib de pe pământ. Spre deosebire de Mashco Piro, Sentinelesii nu au fugit de străini - li s-au împotrivit, s-au luptat cu ei cât de mult au putut. Și prin străini mă refer la absolut toată lumea pentru absolut tot timpul din vecii vecilor încoace. De dafpt, conform Survival International, limba lor este așa de diferită de a vecinilor că, probabil, băieții aștia au evitat tot restul lumii timp de mii de ani.

În anii 60’, 70’ au existat și expediții antropologice pe insula North Sentinel dar fără succes. Nimeni nu a reușit să-i convingă să colaboreze și toți intrușii au fost asaltați cu arcuri și săgeți. Deși au mai existat contacte ocazionale de foarte scurtă durată, guvernul Indian a decis să-i lase în pace. După cutremului și tsunamiul dezastruos din decembrie 2004 s-a crezut că au murit toți. În mod surprinzător, un elicopter trimis de autoritățile indiene la trei zile de la dezastru a observat niște Sentinelesi pe plajă aruncând cu pietre și trimițând săgeți simpatice către elicopter. Nimeni nu își dă seama cum au reușit să supraviețuiască.

5. Antarctica iarna

E vorba de o societate temporară, niște coioși dispuși să petreacă iarna în cele mai nasoale condiții imaginabile. E noapte aproape tot timpul, e frig ca dracu și sunt la mii de kilometri de cel mai apropiat Dristor Kebab. Distanța către cea mai apropiată limbă de pământ e așa de mare și pericolele din timpul zborului sunt atât de înfricoșatoare că membrii echipei au decis să rămână acolo și să se trateze singuri de cancer. Oamenii de știință îi folosesc pe ăia care rămân acolo peste iarnă pe post de cobai din cauză că trebuie să suporte condiții echivalente cu cele ale astronauților în timpul unei călătorii de lungă durată.

Cât de copleșitoare e experiența depinde de unde ești cazat. De exemplu, Stația McMurdo (unde face McDonalds experimente, presupun) are, deseori, mai mult de 100 de tehnicieni și alți membri care petrec iarna acolo. Bazele mai mici nu pot ține mai mult de 12.

Ca să în îndulcească nițel traiul, ăștia din Antarctica se bazează pe mici bucurii cum ar fi sărbătoarea de la jumătatea iernii. În 2013, pentru British Antarctic Survey, sărbătoarea asta a început cu un film horro și apoi niște quesadilla și creveți.

4. O cultură a cicatricilor

Poporul Surma din Sudan și Etiopia e faimos pentru modul unic în care abordează capitolul înfrumusețare. Fetele își trag piercinguri în buză și, încetul cu încetul, lărgesc gaura până le încape acolo un fel de farfurie cu diametru de 12 cm.

Conform Universității Oxford, treaba asta e asemănătoare cu felul în care poartă femeile tocuri înalte pe la noi. E un semn de maturitate și, odată ce gaura ajunge la o dimensiune serioasă, capul femeii se mișcă mai grațios și deci mai atrăgător. (cel puțin asta e părerea antropologului Shauna LaTosky). Farfuriile de buză arată sunt și un semn de hărnicie- femeile care nu le poartă sunt văzute ca fiind leneșe (deși multe femei bătrâne și măritate nu le mai poartă).

Dar stai, farfuriile de buză nu sunt singura chestie dubioasă. Cei 200.000 de membrii Surma se împart în trei triburi și toate trei o ard pastoral. Vitele sunt folosite ca monedă de schimb și ca zestre. Tot ei se pictează pe corp și se taie prin anumite locuri pentru a lăsa cicatrici decorative.

3. Insula Ignaluk

O mica insulă din Alaska suferă de cu totul alt tip de izolare. Alaska e plină de insule și insulițe unde se poate ajunge doar cu avionul. Insula Ignaluk e fix în mijlocul Strâmtorii Bering. Aparține de Alaska, dar, cel mai apropiat vecin al său, insula Diomede, aparține Rusiei.

Aproximativ 70 de oameni trăiesc pe cei 7,3 kilometri pătrați de insulă. În 2012 insularii au primit propria lor rută regulată de elicopter. (așa cum luăm noi tramvaiul 101, iau ei elicopterul 1).  Chiar și așa, situația nu e tocmai roz. În 2015, vremea proastă și starea tehnică a elicopterului i-a izolat pe insulari timp de câteva săptămâni în plin sezon de iarnă. Oamenii au împărțit între ei mâncarea și combustibilul până când a sosit următorul transport.

2. Societatea de 17 luni și șase persoane.

Șase persoane din Franța, Italia, Rusia și China s-au strâns la un loc între iunie 2010 și noiembrie 2011 și au format o societate temporar, foarte izolată, trăind într-un spațiu de doar 550 metri pătrați. Se numea Misiunea Mars500, o simulare din Moscova care dorea să afle cum s-ar descurca un echipaj de astronauți într-o călătorie până pe Marte și înapoi. Scopul lor era studierea efectelor fizice și mentale ale unei asemenea călătorii asupra echipajului, inclusiv dacă spațiul mic și izolarea o să-i facă pe ăștia să devină violenți.

Rezultatele finale au arătat că, în mod surprinzător, cei șase tocilari, pardon, oameni, s-au înțeles de minune unul cu altul. S-au uitat la filme împreună și au sărbători la fel ca cei din Antarctica. O informație oarecum îngrijorătoare e faptul că oamenii s-au mișcat din ce în ce mai puțin spre sfârșitul experimentului și 4 dintre cei șase oameni au avut tulburări de somn. (o consecință a faptului că nu știi dacă e noapte sau zi). Un membru a suferit de depresie pe aproape toată durata experimentului.

1. Un trib care o arde finuț

Să presupunem că faci parte dintr-un trib cunoscut pentru case complexe construite în copaci și pentru canibalism. Să mai presupunem că vin și o groază de străini în vizită curioși să afle cum stă treaba cu canibalismul ăsta. Ai simți un pic nevoia să exagerezi?

Cam asta a pățit societatea Korowai când un membru al său a declarat unui reporter de la o emisiune că nepotul său de 6 ani e pe cale să fie canibalizat dacă nu primește ajutor. O altă emisiune a adunat o echipă și s-a pus pe tentative de salvare filmate. Din păcate, oamenii au rămas în Jayapura pe motiv că nu aveau viză. Evident, a fost mare scandal prin televiziunile locale, mai ceva ca Elodia la noi.

Antropologii adevărați nu au pus botul la afirmațiile băștinașului din moment ce știau că tribul Korowai renunțase la canibalism de câteva decenii. Același trib învățase să facă nițel marketing pentru turiști și vindeau gogoșile astea canibale tuturor reporterilor ca să vină lumea să cheltuiască un ban la ei. Culmea, a funcționat!

Pe lângă toate distracția canibală, tribul e faimos și pentru impresionantele case din copaci, deseori construite la aproximativ 12m deasupra pământului și care merită vizitate. Așa că, într-un fel, oamenii au găsit o metodă să facă un ban și să-și păstreze tradițiile.

Cam atât pentru astăzi. Până data viitoare, dacă v-a plăcut clipul, nu uitați să vă abonați, să-i dați un like și mai ales un share pe facebook...