Nu o să vă vină să credeți, da, vreme de vreo’ 4-5 sute de ani, strămoşii noştrii au folosit alfabetul chirilic în locul celui latin (pe care îl folosim astăzi). De exemplu, aşa arată scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung, care, în 1521, îi scria unuia din Braşov să-l întrebe de sănătate, să-i povestească ultimele bărfe cu turci şi pe unde au mai fost ei şi să-l pună la curent cu ce cur mişto a făcut tanti Neacşu, de-i vine lui cu leşin când se apleaca asta să culeagă din grădină. Sau nu, nu aveți de unde să ştiți pentru că nu puteți citi chirilică. Asta pentru că în 1862, la dorințele lui Alexandru Ioan Cuza, cel cu cioc prea sexi, am trecut cu toții la alfabetul latin.
Una peste alta, a fost o idee bună, dar are şi dezavantaje. De exemplu, dacă vrei să citeşti ce-au scris ai noştrii înainte de 1860, trebuie să citeşti chirilică, ceea ce e nasol, aşa că mulți dintre istoricii noştrii strămbă din nas şi studiază perioada de după 1860 ca să nu se streseze prea tare.
În timp ce librăriile gem de cărți despre Romania de la începutul secolului 20, cu o ofertă grasă inclusiv pe partea de ficțiune cum ar fi romanele scrise de: Ioana Pârvulescu, Tatiana Niculescu Bran sau Filip Florian cu Zilele Regelui, pe care vi-l recomand cu căldură, oferta de carte care tratează perioadă de dinainte de 1860 e slăbuță.
Din cantitatea uriaşă de documente din vremea respectivă, aproximativ 10% a fost studiată.
Printre istoricii cu coaie suficient de mari să se infigă în subiectul ăsta se află Constanța Vintilă-Ghițulescu, zisă și Constanța Creier Copt, care a scris cartea “Evgheniți, ciocoi, mojici (despre obrazele primei modernități romăneşti 1750-1850), o carte care promite și oferă detalii inedite din vremea respectivă, plină de informații suculente despre cum o ardeau ai noştrii în perioada în care se moderniza societatea.
Ca să vă dați seama ce fel de carte este, am extras următoarele pasaje care mi s-au părut interesante:
Despre cum se trezeşte oraşul la viață: pg.122
Cum pedepsea biserica necredincioşii: pg. 188
Lupta pentru putere dintre stat şi biserică: pg. 192
Una peste alta e o carte foarte interesantă, mai ales că e vorba despre noi şi e amuzant să găseşti asemănări între comportamentele noastre de azi şi cele de acum 250 de ani. Mie mi-a plăcut suficient de mult să îmi cumpăr şi alte cărți scrise de acelaşi autor.
Cam atât pentru astăzi, săptămâna viitoare discutăm despre primele două volume din seria Cormoran Strike de Robert Galbraith, din moment ce mă aștept să apară și volumul trei în curând.
Voi ce părere aveți despre carte?
Lăsați răspunsul în rubrica de comentarii, nu uitați să vă abonați dacă nu ați făcut-o încă şi sa dați filmul ăsta mai departe pe facebook...ca să se-audă numele Zaiafet...peste tot pe internet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu