Zaiafet: Cine e omulețul din semafor?

Fraților, dacă sunteți ca mine, de fiecare dată când stați la semafor, urmăriți omulețul ăla roșu care stă nemișcat, așteptând să treacă luminița pe omulețul verde, care face un pas. Întrebarea e: cine e omulețul ăla? E același omuleț în toate semafoarele din toată lumea? Cine l-a desenat? Când a apărut pentru prima oară? De ce nu vrea să vorbească cu noi? Are ceva de ascuns?

În primul rând: nu, nu e același omuleț în toate semafoarele lumii. Sunt mulți, diferiți, și unul dintre ai a ajuns chiar faimos. Dar, să nu ne grăbim.

Semafoarele, semnele de circulație, trecerile de pietoni și aproape orice alt element de organizare a traficului sunt o invenție recentă. Înainte nu era nevoie de așa ceva pentru că nu eram destui oameni să fie aglomerat, căruțele nu făceau așa de multe victime sau, pur și simplu, nu ne păsa așa de tare. Sigur, romanii aveau, pe ici pe colo, niște borne care afișau distanța până la Roma, și ăia din Evul Mediu avea câteva indicatoare cu direcția către cele mai apropiate orașe, dar nici un fel de semn care să organizeze traficul. Toate au apărut mai târziu.

Prima noastră problemă de trafic a fost pe apă. În 1848, vapoarele și-au instalat luminițe verzi pe partea dreaptă și roșii pe stânga pentru a nu se mai ciocni unul de celălalt în port noaptea. Puteai depăși vaporul pe partea cu luminița verde și erai obligat să cedezi trecerea pe partea cu luminița roșie. Sistemul a fost împrumutat de cei de la căile ferate pentru a eficientinza mersul trenurilor și apoi a ajuns, într-un final, să fie folosit în trafic, cu aceeași semnificație: la roșu-stai, la verde-treci. Ceva mai târziu, au apărut și semafoarele pentru pietoni, care se deosebesc de semafoarele inițiale prin omulețul desenat pe ele.

Probabil că ați observat că semnele de circulație sunt universale. Există un fel de frumusețe neapreciată a standardului universal: ideea că, oriunde te-ai afla, indiferent dacă vorbești limba localnicilor sau nu, îți poți da seama instantaneu, uitându-te la un semn, că podeaua din fața ta e alunecoasă, că pe acolo este ieșirea de urgență sau că drumul din fața ta e în construcție. De vină sunt cei de la International Organization for Standardization sau ISO. Ei au desenat toate semnele, au stabilit ce semnifică fiecare și ne-au făcut, tuturor, lumea mai accesibilă. Majoritatea semnelor nu pot fi modificate, nu are nici un rost să fi original cu semnul de cedează trecerea și să riști, inutil, viața cetățenilor, dar există câteva simboluri fără nici un fel de risc cu care ne putem juca. Unul dintre ele este omulețul din semafor, care are nenumărate variante răspindite pe glob, dintre care cea mai faimoasă este asta.

După căderea zidului Berlinului și unificarea Germaniei, s-au depus eforturi considerabile de ștergere a dovezilor fizice sau vizuale care arătau faptul că a existat, la un moment dat, o graniță care împărțea Germania în două. Cu toate astea, lumea s-a împotrivit când a venit vorba de eliminarea unui anumit aspect: Ampelmännchen: omulețul mic din semafor.

A fost desenat, în 1961, de Karl Peglau, un psiholog al traficului (da, există așa ceva). Karl era de părere că cele două ipostaze ale omulețului trebuie să aibă atât culori cât și forme diferite pentru a -i ajuta pe cetățenii care nu pot distinge culorile. După nenumărate desene, s-a oprit asupra omulețului cu pălărie. Pe măsură ce omuleții desenați de Karl se răspândeau prin semafoarele din toată țara, au devenit, încetul cu încetul, îndrăgiți și apoi, într-un final un simbol cultural, captivând imaginația oamenilor mult mai mult decât și-ar fi imaginat vreodată Karl Peglau.

Ampelmännchen era, pur și simplu, prea iubit să rămână în semafor. A avut parte de propria banda desenată și propria emisiune la radio, vorbind cu blândețe dar și cu autoritate despre trecerea în siguranță a străzii. Când a căzut zidul, faima omulețului din semafor era deja prea mare să mai poată fi oprită.

Oamenii s-au revoltat când au auzit că, împreună cu înlocuirea luminilor stradale, autoritățile plănuiau să înlocuiască și omulețul cu pălărie din semafor. Astăzi, omulețul a devenit cel mai cumpărat suvenir din Germania. Îl poți găsi în formă de magnet de frigider, pe tricouri, pe șepci, postere, lămpi etc. De asemenea, omulețul poartă titlul de ambasador al Ostalgiei, adică al nostalgiei pentru est. Are un statut privilegiat, fiind singurul element distinctiv al Germaniei comuniste care a supraviețuit și a rămas la fel de popular și în zilele noastre.

În 1997, creatorul omulețului, Karl Peglau a declarat într-un interviu: „probabil că acel element special, imposibil de descris, acea aură de căldură și umanitate i-a făcut pe oameni să iubească acest simbol din trafic, văzându-l ca pe o tip de identificare istorică onestă, acordându-i desenului dreptul să reprezinte aspectul pozitiv al unei ordini sociale eșuate”

Proiectul Walking Men Worldwide al artistei Maya Barkai e o colecție a omuleților din semafoarele lumii, prezentați sub formă de postere dar și de instalații artistice urbane de mărime naturală. Proiectul se bazează pe munca mai multor fotografi, fiind un colaj al imaginilor acestora. Omuleții au fost expuși în mai multe țări printre care SUA, Rusia, Australia și Argentina. Într-un fel, toți omuleții sunt surprinzător de asemănători, cei mai muți sunt verzi sau roșii, într-o poziție dinamică sau statică. În același timp, diferențele vizibile dintre omuleții puși unul lângă celălalt sunt incredibile, plasând automat fiecare vizitator alături de cultura din care face parte.

Proiectul exlorează diferite reprezentări ale omului generic, omului-simbol, punându-ne următoarea întrebare: De ce sunt acești omuleți simpli atât de asemănători și, totuși, atât de diferiți?

În afară de omuleț, culorile semaforului au și ele o semnificație: roșu e simbolul universal pentru pericol și e o culoare vizibilă în condiții de ceață, ploaie sau fum. Verdele este considerat un simbol al calmului și, în același timp, se deosebește cu ușurință de galben sau roșu. Galbenul e o culoare care semnifică prudență și e, în același timp, culoare care rezultă din combinația de verde cu roșu.

Înainte să închei, uite un slideshow cu diferite semne de circulație de pe glob.

Întrebarea clipului e: „Dacă ați fi puși să desenați un omuleț român în semafor, cu ar arăta și de ce?”

Lăsați răspunsul în rubrica de comentarii și nu uitați: dacă doriți să apăreți la finalul unui clip Zaiafet, filmați-vă spunând formula magică și trimiteți-mi clipul pe adresa din descriere. Până data viitoare, nu uitați să vă abonați, să dați un like și mai ales un share clipului ăsta pe facebook….