Cum ar fi Pământul FĂRĂ LUNĂ?

Fraților, dintre toate punctulețele luminoase care alcătuiesc discoteca noastă din cer, două ne afectează mai tare: soarele și luna (becul de zi și luminița de noapte).

În afară de faptul că viața așa cum o știm noi nu ar putea fi posibilă fără Lună, nici cultura noastră nu ar fi urmat același traseu. Întâmplător, de pe Pământ, Soarele și Luna par să aibă aceeași mărime și invită, automat la comparație.

În zonele în care zilele sunt calde și nopțile răcoroase luna e privită ca fiind o fortă a binelui (din moment ce îndrăgostiții se întâlnesc noaptea și tot atunci te poți plimba liniștit la adăpost de căldura dogoritoare) . În acele zone în care zilele sunt reci și nopțile și mai reci, Luna e privită ca o ființă aducătoare de moarte.(în țările nordice, de exemplu, nu e indicat să te prindă noaptea pe drum). Întregi culturi și religii s-au dezvoltat bazându-se pe miturile și diferențele percepute dintre soare și lună.

Chipul uman închipuit pe discul lunii este, probabil, cel mai vechi și, în mod cert, cel mai antropomorfizat element selenar. Oameni din culturi diferite s-au uitat la lună și au văzut ceva: un zeu, o femeie, un animal. Ce chip are luna văzută prin prisma culturilor nu are nici o legătură cu Luna ca atare dar spune foarte multe despre noi: speranțele noastre, fricile noastre, ambițiile noastre și ale culturii din care facem parte sunt reflectate pe surafața lunii.

Miturile și istoria deopotrivă oglindesc emoțiile copleșitoare inspirate de frumusețea Lunii pline. Discul ei constituia fundalul mariajelor sacre dintre zei și zeițe, al încoronărilor și al dansurilor ritualice. Despre Gautama Buddha se spune că ar fi atins iluminarea spirituală într-o zi cu Lună plină, în vreme ce ședea sub copacul Bodhi. Mulți sunt cei care, pe Lună plină, se dedau la comportamente bizare. Șamanii populației ciukce din nord-estul Siberiei își scot hainele și își expun trupul la lumina Lunii, considerând că astfel dobândesc puteri magice.

Absența Lunii de pe cer stârnea deseori teama. Aztecii din zona centrală a Mexicului credeau că, în lipsa Lunii, pot recunoaște moartea. Uneori Luna nouă era percepută ca fiind o perioadă a rugăciunilor pentru întoarcerea Lunii.

Chiar și astăzi, cînd nu mai punem preț pe mituri și putem privi Luna prin prisma științei, efectul ei asupra imaginației noastre rămîne puternic. Uite cum descrie Francois Argo, un astronom francez, eclipsa totală de lunp din data de 8 iulie 1842, data la care aproximativ 20.000 de oameni se adunaseră în zona estică a Pirineilor, cu cioburi de sticlă afumată în mână cu ocazia eclipesei:

„când Soarele, devenit doar un firișor, a început să arunce spre noi o lumină foarte palidă, un fel de nesigurantă a pus stăpânire pe toată lumea. Fiecare simțea nevoia de a-și împărtăși sentimentele cu cei din jurul său; de aici s-a iscat un murmur ca acela al unei mări îndepărtate după furtună. Zgomotul a devenit mai puternic pe măsură ce firul Soarelui se micșora. În cele din urmă și acesta a dispărut, întunericul a luat locul luminii și o tăcere absolută a marcat faza respectivă a eclipsei, astfel se auzea pendulul orologiului nostru astronomic...Un calm profund domnea în aer; păsările nu mai cântau. După o așteptare solemnă de vreo două minute, explozii de bucurie și aplauze frenetice au salutat la unison și cu aceeași spontaneitate reapariția primelor raze ale Soarelui”.

Cunoștințele exacte despre mișcările Lunii, Soarelui și Pământului au ajutat la explorarea planetei pe care trăim. Uneori, aceste cunoștințe îl făceau pe învățat să pară ca are puteri magice.

În cea de-a patra călătorie a lui Cristofor Columb spre Lumea Nouă, corabia sa a început să ia apă și să devină instabilă așa că navigatorul s-a văzut obligat să acosteze în golful Sfânta Ana din Jamaica pentru a efectua reparații. Timp de un an de zile, Cristofor Columb și echipajul său au rămas prinși pe insulă din cauză că băștinașii refuzau să le dea ajutorul necesar. Calculând că pe 29 februarie 1504 avea să se producă o eclipsă totală de Lună, Columb și-a făcut un plan. Cu o seară înainte, a convocat o reuniune a șefilor de trib, a invocat numele Atotputernicului și a avertizat că, dacă localnicii nu vor coopera, Luna va dispărea de pe bolta cerească. Văzând că spusele lui se adeveresc, băștinașii l-au implorat să aducă Luna înapoi și i-au oferit lui și celorlalți marinari hrana și ajutorul necesar.

Așa că întrebarea e: ce este Luna și cum ar arăta Pământul fără ea?

Conform teoriei general acceptate astăzi, în anul 4 miliarde 530 de milioane înainte de Hr., când pămânțelul nostru era tânăr și fierbinte, un corp ceresc de dimensiunea planetei Marte s-a ciocnit cu planeta noastră, iar impactul a desprins bucata de materie ce avea să devină Luna și a înclinat axa de rotație a Terrei. Știm că așa a fost pentru că am fost pe Lună, am luat niște praf și niște pietricele, le-am analizat și am aflat că sunt identice cu cele de la noi. În plus, sunt multe alte dovezi care au eliminat celelalte terorii, dar n-are rost să discutăm despre ele acum.

Luna e o piatră mare, pustie, întunecată și lipsită de viață , măsurând doar un sfert din dimensiunile Terrei și având a optzeci și una parte din greutatea ei. Se află la o distanță medie de 382.250 de kilometri de noi și distanța asta crește cu 3,87 de centimetri/an, adică atât. Contează în vreun fel că că în 2018 luna se va afla la o distanță de 382.250 de kilometri plus atât? Da.

În conformitate cu modelele computerizate, acum două miliarde de ani Luna se afla la doar 38.000 de kilometri distanță de pământ. Te trezeai de dimineață, te uitai pe cer și te speriai. https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/df/38/b4/df38b49e6c5aa3f99b03034fbf1d8abb.jpg

Pe vremea aia, Luna se rotea în jurul pământului de 3,7 ori pe zi provocând maree de până la o mie de ori mai înalte decât cele de astăzi. Unele teorii spun că mareele astea ar fi creat ochiuri de apă considerate esențiale pentru apariția unor sisteme biologice complexe. Întâmplător, oamenii sunt sisteme biologice complexe dacă nu-l pui la socoteală și pe Iliescu care e mai mult bacterie.

Luna e prinsă în forța gravitaționala a pământului. În același timp, forța gravitațională a Lunii afectează Pământul: mișcă apele, creează maree. Din cauza asta, Luna e ca un fel de frână pentru viteza de rotație a pământului. La început, zilele erau de cinci ore, dar, cu timpul și cu ajutorul Lunii, viteza de rotație a pământului a încetinit până la durata de 24 de ore. E singurul corp ceresc care are acest efect asupra pământului. Chiar dacă soarele e mult mai mare, e pur și simplu prea departe de noi și nu are suficientă putere să creeze maree de asemenea intensitate. Fără Lună, Pământul ar fi putut încetini de la sine, dar mult, mult mai greu.

Dansul ăsta Pământ-Lună va continua să ne afecteze. Anotimpurile apar din cauză că Pământul se rotește pe o axă înclinată. Pe măsură ce Luna se îndepărtează de noi, înclinația asta se va schimba. În câteva miliarde de ani cele două corpuri cerești vor atinge o stare de echilibru și ziua pe pământ va fi de 1128 de ore. Conform calculelor mele, asta înseamnă că vei petrece minim 400 de ore/zi la școală/muncă. Dacă 400 de ore de muncă pe zi te sperie, nu e stres, până să se ajungă la asta, soarele va fi dispărut de mult de pe cer. Fără Soare, temperatura Pământului ar scădea dramatic și planeta noastră și-ar pierde până și ancora gravitațională. În foarte scurt timp, o pătură de gheață ar acoperi totul și am muri cu toții. În cel mai bun caz, câteva microorganisme și Ion Iliescu ar supraviețui.

Lumea e, pur și simplu de neconceput fără soare dar nu putem spune același lucru și despre Lună. Hai să vedem cum ar arata pământul fără Lună:

În primul rând, fără Lună nu am mai avea anotimpuri. Din punctul ăsta de vedere, situația ar fi asemănătoare cu cea de pe planeta Mercur, care nu are înclinație. În extrema cealaltă e Uranus care are o înclinație de aproximativ 90 de grade, adică anotimpurile se schimbă zilnic. Ne-am trezi dimineața înzăpeziți și am face plajă după masa.

Al doilea efect previzibil e faptul că n-am mai putea vedea nimic noaptea. Deși e clar întuneric, nopțile pe pământ sunt ușor luminate de Lună. Fără ea, cel mai luminos obiect de pe cer ar fi planeta Venus care e de 14.000 de ori mai puțin luminoasă decât Luna. În condițiile astea, n-ai putea să-ți vezi nici măcar mâinile. Există și un avantaj neașteptat: cerul noaptea ar oferi un peisaj mult mai spectaculos și Calea Lactee ar fi vizibilă ca în wallpaperele de pe iMAc.

Astronomul și fizicianul Neil F. Commins și-a imaginat un model în care Pământul nu a suferit nici un impact. A botezat Pământul alternativ Solon și l-a studiat cât a putut de bine. Solon se rotește mult mai rapid, cu o viteză de trei ori mai mare decât viteza actuală a Terrei, ceea ce determină mișcări mult mai puternice în atmosfera planetară. (un an pe Solon ar avea peste 1000 de zile.)

Copacii înalți sau plantele cu frunze mari ar fi o rarirate, la fel ca animalele fragile cu aripi sau picioare lungi. Evoluția viații ar fi foarte diferită și greu de anticipat. Din cauză schimbărilor atmorferice dramatice, viețuitoarele complexe ar evolua mai greu. Evoluția vieții ar favoriza creturile mici și îndesate care ar putea face față cu ușurință furtunilor și vânturilor de mare viteză. Atmosfera furtonoasă de la suprafață ar însemna că totul ar fi mult mai zgomotos. Cel mai probabil, vietățile ar trebui să găsească alte metode de comunicare. Dacă nu mai funcționează lătratul, săsăitul, vorbitul etc., animalele ar putea apela la strategii alternative cum ar fi piele care își schimbă culoarea sau un fel de limbaj al semnelor. Acestea s-ar putea folosi de vânturile puternice pentru a călători pe distanțe mari cu ajutorul unor aripi de mici dimensiuni sau altceva asemănător. Tot din cauza vânturilor, plantele ar trebui să fie mici și cu rădăcini adânci pentru a nu fi smulse cu ușurință. Creaturi umanoide ar putea exista dar înfățișarea lor ar fi considerabil diferită.

Cel puțin la fel de interesantă ca Luna e și influența ei în istoria culturii, un subiect fascinant care urmează, în curând, pe Zaiafet. Dacă doriți să citiți mai multe, găsiți câteva linkuri în descriere.

Cam atât pentru astăzi, până data viitoare, dacă v-a plăcut clipul, nu uitați să vă abonați, să-i dați un like și mai ales un share pe facebook...