Robert Galbraith, autorul seriei de romane polițiste Cormoran Strike e un scriitor sexy, inteligent, talentat și uns cu toate alifiile care are un singur defect: nu există. Robert Galbraith e pseudonimul folosit de J.K. Rowling a.k.a tipa care a scris Harry Potter, a.k.a mătusa ta milfoasă și plină de bani pe care îi împarte cu nemiluita pe la fundațiile de caritate. Scriitoarea e una dintre puținele femei care au ajuns miliardare și, cel puțin din câte știu eu, singura care nu mai e miliardară pentru că a donat o mare parte din banii câștigați.
La fel ca seria Harry Potter, seria Cormoran Strike nu intră în categoria “mari bijuterii ale literaturii universale”, dar nici nu poți să spui că e un roman polițist oarecare. J.K.Rowling reușește să atingă toate butoanele potrivite, să ia o rețetă clasică de roman polițist și să o folosească într-un mod impecabil.
De exemplu: chiar dacă, mai nou, moda în povestirile polițiste este să pui o echipă întreagă de detectivi să investigheze (de obicei un specialist în IT, un specialist în criminalistică, un expert chimist etc.), cea mai eficientă metodă rămâne în continuare cea în care există un sigur detectiv. E un om inteligent, cu un oarecare defect care să îl facă mai interesant și cu un trecut dificil care încă îl afectează. Sherlock Holmes e un geniu dependent de droguri, Mentalistul e un fost show-man care caută răzbunarea familiei sale ucise, detectivul Colombo e un tip inteligent dar care are câteva defecte fizice evidente etc. În cazul de față personajul este Cormoran Strike, un individ inteligent, masiv, dar care și-a pierdut piciorul în conflictele din Afghanistan.
La fel de important este și ajutorul său. E vorba de o femeie pe nume Robin (aluzie la asistentul lui Batman) care are aspirații de detectiv în devenire și câteva probleme cu logodnicul ei.
În prima carte Cormoran investighează cazul presupusei sinucideri a unei vedete, dar romanul se concentrează cel puțin la fel de mult pe relația lui Stike cu asistenta sa Robin, pe familia detectivului și pe faptul că la începutul cărții Strike se desparte de logodnica sa, o femeie superbă dintr-o familie înstărită.
Având în vedere că prima carte sa ocupat temeinic de personaje si relațiile dintre ele, în a doua carte aveți parte de o crimă mult mai complexă. E vorba de moartea unui autor care a scris un fel de roman porno SF în care și-a reprezentat toți apropiații săi și secretele lor teribile. Evident, unul dintre cei reprezentați în carte este criminalul.
Așa că e vorba de o carte dintr-o carte, cu 2 povești întrepătrunse, una în care Strike investighează suspecții și una în care suspecții sunt reprezentați la modul porno SF de autorul ucis.
Bineînțeles că nici relația dintre Strike și Robin nu rămâne pe loc, dar nu vă povestesc nimic despre asta pentru că ar fi spoiler.
Având în vedere că e vorba de J. K. Rowling, ar fi ciudat să nu fie o poveste foarte bine lustruită. Din păcate, volumele sunt destul de prost traduse, în special primul, Chemarea Cucului, unde traducătorul Constantin Dumitru-Palcus și-a băgat magistral picioarele. Viermele de mătase e tradus de Ciprian Șiulea, pe care nu l-a durut chiar așa de mult în cur și a mai spălat nițel din onoarea editurii.
Una peste alta, vă recomand cu căldură romanele, le veți citi foarte ușor, sunt o excelentă lectură de iarnă și sunt bune și de cadou. De curând a apărut și a 3-a carte din serie, dar la noi nu a fost încă tradusă. Mă aștept să apară în librarii până la Crăciun cu speranța și rugămintea să nu se ocupe de traducere băiatul mamii Constantin Dumitru-Palcus. Voi ce părere aveți, ați citit cărțile? Dacă da, cum vi s-au părut? Lăsați răspunsul în rubrica de comentarii fără să scrieți cine e criminalul ca să nu le stricați plăcerea celorlalți.
Până data viitoare, nu uitați să vă abonați (dacă nu ați făcut-o încă), să dați un like și mai ales un share clipului ăsta pe facebook, să se-audă Zaiafet...peste tot pe internet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu